Capitolul 2. Temporar

Daca maina lui nu-mi strigea cu fermitate gitul – inima mea deja ar fi plutit in baltoaca de lapte care se intindea pe podea. Acesta oare-i sfirsitul? Ochii lui staluceau…intr-un fel. Era ceva… si acest ceva nu era furie,sau manie,sau dispret,sau dezgust… aceasta in genere nu era ceva negativ,nu era nimic. Si chestia asta ma speria al naibii de tare. Oare chiar o sa ma omoare si nu v-a simti nimic in acest moment? Desigur,nu am contat pe suferinta sau remuscari…dar macar ceva ar trebui sa simta? Sau nu? Sfinte Dumnezeule!

-          M-ai auzit? Deschide gura. – Mi-a soptit el cu o voce seducatoare. Ucigasul meu a asteptat citeva clipe executia,s-ar parea,la un ordin asa de simplu,dar asa si nu l-am executat. El si-a lasat capul pe o parte si mi-a zimbit. Brusc,stringindu-mi gitul,mi-a dezlipit capul de usa frigiderului,pentru a ma intoarce cu fata spre ea. Obrazul si palmele mi s-au lipit de usa rece. El mi-a eliberat gitul,iar acum pe piele imi pulsa amprenta miini sale. Simteam cu siguranta unde ii fusese degetul mare si unde restul. Acum,el nu ma atingea dar,asta nu mi-a adus usurare.

Cu o maina el trase fermuarul in jos,pe urma abil a desfacut butonul mare. Fusta a cazut jos. Palma lui palida s-a lipit de suprafata usii,chiar la nivelul ochilor mei. Degetul lui mare si nasul meu se uitau unul la altul. Cred ca in maina dreapta tinea arma – stanga era in fata mea. Streptease-ul s-a sfirsit? Dar mai aveam inca colantii negri subtiri…

Ca un sarpe teava aluneca pe piciorul drept… de sub genunchi la fese…atit de incet. Apoi mai la stinga… Nu! Nu-nu-nu. Pistolul increzator a alunecat intre picioare, capacul armei a fost presat de perineu,iar teava s-a lipit de usa…el a ridicat miina mai sus,si eu am fost nevoita sa ma ridic in virful degatelor…inca un pic si incheietura mainii sale cu care tine strins arma,ma va rupe de la podea. Picioarele au inceput sa-mi tremure din cauza tensiunii.

Si el a apasat pe tragaci.

Si mi-am dat seama ca nu avea amortizator de zgomot.

Usa frigiderului s-a zguduit.

Si in interiorul frigiderului au sunat sticlele.

Si cu siguranta a inceput sa singereze cu alcool…

Inima mea se zbatea de o suta de ori mai repede decit secundele care curgeau pe alaturi. El a ucis frigiderul. Dar nu pe mine.

Dar s-a dovedit,ca am inceput sa ma bucur prea devreme… oare aceasta se va sfirsi cindva?

Arma a reinviat,iar acum teava era presata de centrul meu.

Tot cu aceeasi voce seducatoare Masen mi-a soptit linaga ureche:

-          Deci,vei deschide gura?

Ma uitam la parul lui de pe maina mai sus de incheietura care era sculat in piciare…oh,totusi ceva simte,nenorocit fara inima. Poate tanjeste dupa vodka irosita…sau ce a mai impuscat acolo.

Teava a inceput cu nerusinare sa se impinga…daca nu aveam pe mine lenjerie si colanti…multumesc Domnului,ca macar ei sunt la locul potrivit in momentul potrivit.

-          Da,da o voi deschide.

Maina lui s-a dezlipit de suprafata usii si iar m-a apucat de git…si m-a intors,capul din nou s-a lovit usor de trupul neinsufletit al frigiderului. Din nou privirile noastre sau intilnit…din nou teava a inceput sa se miste. Si eu m-am grabit sa deschid gura.

Ticalosul,imi zimbea. Tarfa! Nu,am inteles totul – trebuei sa ma omoare…dar,la naiba,nu poate sa o faca intr-o forma mai umana? E al naibii de umilitor.

In cele din urma mi-a bagat teava blestemata in gura. Nu m-am gindit niciodata,ma voi simti usurata din cauza unui motiv atit de nasol. Dar iata-ma aici,iata-mi motivul,si iata-mi usurarea.

Si fara avertizare,el a apasat pe tragaci din nou.

Si o parte din mine cu adevarat a murit.

Si nu mai acum am sesizat,ca tot acest timp am stat in virful degetelor – talpile mi-au alunecat in balta  de lapte.

-          Nu pot suporta murdaria si intodeauna elimin sursa ei. Ai grija de gura ta.

El si-a luat mainile de pe mine si a plecat. Dumnezeule,sper din tot sufletul ca s-a dus acolo unde l-am trimis eu,in gind. M-am aplecat si m-am spriginit cu mainile de genunchi,incercind sa-mi inghit inima din git… si la a unsprezecea incercare am reusit.

Cartus gol in gura mea,cit mie de sete!

Am inchis ochii,iar cind i-am deschis…am vazut o pisica neagra. Ea a incojurat cu jrija balta de lapte,ii era frica sa nu-si ude labele,s-a apropiat de margine si a lins cu neincredere din suprafata alba a lichidului. Limba ei mica roz era tensionata,pisica si-a ridicat privirea spre mine. Dumnezeule,erau exact de aceeasi culoare ca si ai lui.

-          Iata unde esti… - Am alunecat aproape ca am cazut, dar am reusit sa apuc de marginea mesei. Masen nu mi-a acordat nici un pic de atentie. Oh, si nu avea nimic pe el,in afara de o perecehe neagra de pantaloni de la pijama. Oh… - Vino cu mine. Moarte. – Isuse,el isi numeste pisica Moarte. Si ea chiar se duce dupa el…in toate sensurile.

-          Pot sa beau? Umm…Domnule Masen.

-          Ce vei face daca voi spune “nu”? – are un piept atit de palid…si pantalonii stau atit de jos…si o linie neagra de par. La naiba m-a dezamagesc singura pe mine.

-          Voi spune,ca am nevoie sa merg la toaleta,si voi bea din robinet.

El a zimbit.

-          Poti sa bei…atent cu mahmureala,micul dejun va fi devreme.

-          Bine,Domnule Masen.

El s-a uitat in jos,la pisica,care statea linga piciorul lui gol,s-a intors si a plecat. Si ea la urmat imediat. Nesuferita. Mi-am luat privirea de pe ea,si i-am vazut spatele lui retraginduse… pictat aleatoriu…multe,multe cuvinte subtiri si negre… scrise in jos,pe diagonala, in forma de cerc, in zig-zag…nu stiu daca era aceeasi fraza scrisa in limbi diferite,sau fiecare ducea sensul ei propriu. Poate dulapul si frigiderul sunt pictate la fel,sau poate,altfel…mie,ca atare,imi este paralel. Atat timp cit nu incearca sa ma picteze pe mine.

Am deschis frigiderul si am luat prima sticla care mi-a cazut la-n de maina. Pe raftul din mijloc straluceau cioburile umede,mirosea ingrozitor a alcool…bautura curgea pe podea,fuzioninduse cu balta de lapte…m-am grabit sa inchid usa. M-am urcat pe blatul larg din granit,si m-am debarasat de dop. Primele doua inghitituri au mers bine…incalzindu-ma,relaxandu-mi muschii…al treilea am fost nevoita sa-l scuip pe podea. Mi-am revenit la al cincilea…aproape ca am ajuns la al noualea. Si am adormit…m-am ghemuit pe granitul rece. Surprinzator,nu a fost rau. Cel putin,pana cind nu a venit dimineata.

Simiteam prin somn mirosul parfumului…scump,dupa mine. Am ridicat nasul putin in sus,mirosind aerul,si am inghetat,trezindu-ma. Aburii parfumului,au zabovit in plamani…el e undeva  aici,aproape.

-          Deschide ochii. Stiu ca nu dormi. – desigur,eu m-am supus.

In lumina zilei totul arata diferit…nu era asa de abstract,cum mi-a parut azi noapte. Mobila din bucatarie era de un albastru inchis persistent,blatul de granit era gri inchis cu pete colorate,scaunile din piele,frigiderul alb negru,cu rana de glont,podeaua din placi ceramice mari si lucioase…de pe care,apropo,a disparut balta de lapte…si fusta mea. Sticla de vodka care am lasat-o ulterior linga mine,tot a disparut fara urma. A fost zina curatenie? Am ras,imaginandu-mi,cum trebalueste pe aici,in timp ce eu dorm in colantii mei murdari de lapte si sacoul meu scurt,pe blatul de la bucatarie sub dulapioarele de la bucatarie in casa ucigasului,care impusca in propriul frigider si isi numeste pisica Moarte… Dumnezeule,eu inca sunt beata. Vodka ruseasca blestemata…Am inceput sa rad si mai tare,lasindu-mi capul pe spate.

-          Ce este asa amuzant? – L-am vazut cu picioarele in jos si mai nu am cazut.

-          Sunt beata. – a trebuit sa ma asez,si atunci pioarele lui au revenit jos si capul sus. Asa-I mai bine. El era descult,dar in camasa alba,si pantaloni.

-          Alcoolico.

-          Ucigasule.

El m-a privit atent in timp de un minut,apoi m-a tras dur de brat de pe masa,am reusit sa aterizez pe picioare.

-          Du-te si spala-te. – El a dat din cap spre hol.

Cu pasi nesiguri m-am indreptat spre hol in cautarea baii…sa trec pe linga ea fara sa o observ nu as fi putut – usa era absolut transparenta,iar direc vizavi era amplasata cabina de dus fara usa. “Al naibii ucigas pervers!” – s-a indignat mica si rezonabila parte care a mai ramas in constiinta mea. “De ce nu m-am trezit mai devreme si nu l-am gasit pe el aici?!” – sasaia partea ne satisfacuta si pe linga toate si beata din mine.

Mi-am scos haina si colantii si i-am aruncat jos linga chiuveta. Pe mine inca ramania tricoul alb si chilotii…nu planuiam sa fac dus. Du-te naibii ticalosule.

Oglinada mare in forma de cerc ideal nu m-a impresionat – s-a intimplat sa arat si mai rau…cu mult mai rau. Extraordinar de dezordonata,sifonata,ciufulita…rimelul intins pe toata mutra…dar in viata. Inca.

M-am aplecat ca sa iau elasticul din buzunarul sacoului ca sa-mi prind parul intr-o coada de cal,apoi m-am spalat bine cu sapun. Si,dupa un minut de cugetare,am decis sa ma razbun spalandu-mi dintii cu periuta lui.

Ticalosul nu era in hol…si in salon la fel. M-am apropiat de acvariu si am incercat din rasputeri sa observ unde-mi sunt bibelourile…macar inelele,dar fara folos.

-          Tinjesti dupa inelul de logodna? – Am tresarit.

-          De unde stii?

-          De ce esti in chiloti in livingul meu?

-          Pentru ca zina curateniei mi-a luat fusta! – am inceput sa rad. Dumnezeule,vodca aceasta…

-          In dormitor te asteapta blugii. Mai repede. – El s-a prebusit pe canapea,si si-a indreptat privirea spre fereastra multicolora.

Aproape am ajuns in hol,cind el m-a intrebat indiferent:

-          Brunetul,fotbalistul din telefonul tau – cu el esti logodita?

-          Tu ti-ai bagat nasul…el… - Am suspinat. Jake s-a spinzurat in baia mea acum doi ani,cind nu l-au luat in liga intii. Pentru el fotbalul era mai important decit mine. – Nu sunt logodita cu nimeni.

-          Imi pare rau. – Ce veste,el stie sa-si ceara scuze? – Du-te si imbracate.

Blugii imi erau cam stramti si scurti, dar ma pot preface ca asa este conceput. Mi-am luat pantofii in maina si m-am intors in salon.

-          Ce urmeaza?

-          Mergem la micul dejun.

-          Aici nu se poate? …ei bine,las-o balta.

-          Doar stii ca nu ai nici o sansa sa fugi?

-          Acum – da. Ma duc dupa jacheta.

-          In lift acum. – El sa ridicat de pe canapea.

-          Mase…Domnule Masen,afara e toamna,in cazul in care nu stii…

-          In lift. – El a ridicat arma de pe canapea si a fixat-o in suportul de pe piept.

Foarte curind am ajuns in parcare,pielea de pe mainile mele s-a acoperit de fiori. Desigur,acest dobitoc a fost nevoit sa se strecoare prin usa pasagerului si cutia de viteze,inainte ca sa ajunga la locul soferului. Astazi vom merge cu un Lexus gri-mat…nici nu vreau sa ma gindesc,in ce mod a cistigat banii pentru masina aceasta.

El nu a ascuns arma… pistolul provocator se inegrea pe fonul camasii imaculate. Oare are licenta? Sfinte Dumnezeule…

Nu ma orientam de loc in aceasta regiune,de aceea nu aveam ideie,unde puteam merge aici la dejun. La sigur nu in McDonalds. Oh,si eu am avut dreptate. Zece minute mai tarziu ne-am oprit in fata unui restaurant scump,asa arata “La Cosa Nostra”. Italian? M-a adus oare aici,pentru ca stie ca sunt pe jumatate italianca? O idee stupida…

Cladirea era cu doua etaje de culoare cafeniu inchis. Incaperea restaurantului era mai mult decit pustie. Cine i-a dejunul in restaurant? Ei bine,nu asa. Cine i-a micul dejun in restaurantul de la marginea orasului intr-o zona industriala?

Pe Masen l-au salutat pe nume – iata,cine ia dejunul in restaurantul de la periferia orasului. Pe mine ma priveau intr-un mod ciudat,dar m-au intimpinat la fel de politicos.

Potentialul mei ucigas a reactionat la binetele personalului ca otetul la soda de mancare – a suierat ceva iritat printre dinti. El a ales o masa pentru patru persoane in fundul salii, s-a asezat si a tras iritat servetelul de pe masa.

-          Ai de gind sa te asezi,sau nu?

-          Am sa ma asez. – Si am luat loc in fata lui.

-          Aseazate linga mine.

-          Bine.

-          Domnule Masen.

-          Asta si am avut in vedere. – Am ocupat scaunul din stanga lui.

-          In curand,ni se vor alatura niste persoane. Mananca si taci. Ai inteles?

-          Da.

-          Poti sa comanzi ce doaresti. In afara de alcool. – M-am iutat la el si mi-am dat ochii peste cap.

-          Nu fi nerusinata. Situatia ta este foarte precara. Transmite-I inimii tale ca bate temporar. – Si inima mea parca a auzit…

-          Nu inteleg. Ce sunt toate astea? Primesti placeri perverse? Nu voi spune nimanui,si tu stii asta…dar daca nu mai lasat sa plec,acolo pe acea poteca,sau macar acumin seamna ca exista doar o varianta optima pentru tine…ce se intampla? Cand?

-          Pe alee,ma umarea cineva. Stii. Eu ma supun regulilor. – Si-a lasat ochii in jos in meniu.

-          Ei bine,acolo nu mai putut lasa sa plec. Dar acum?

-          Nici acum,in genere niciodata.

-          Si ce mai astepti?

-          Vrei sa mori? Sa ajungi in ceruri la logodnicul tau? – Sa distras de la meniu si si-a ridicat privirea spre mine.

-          Nu,nu vreau. – De unde mama naibii,a aflat de logodnic si inel? Poate,eu vorbesc prin somn?

-          Ei bine,eu nu vreau sa omor oameni nevinovati. Pana cind…nu vreau. Iti dai seama pentru ce te-am luat cu mine? – El a facut un semn chelnerului sa se apropie.

-          Ca sa spal vesela dupe ce vei manca?

Chelnerul s-a apropiat:

-          Ati ales deja domnule?

-          O cafea neagra. Tu ce vrei Isabella?

-          Cafea cu frisca si… un cheesecake?

Chelnerul a dat din cap si a plecat.

-          Te-am luat cu mine,ca in lipsa mea cineva sa nu curete martorii dupa mine.

-          Oh,asta inseamna,ca acum voi fi coada din urma ta?

-          Daca nu voi putea rezolva problema altfel. Am sa te impusc.

-          Oh. Am inteles. – Ca atare totul imi era destul de clar.

-          Numele?

-          Swan.

-          Inseamna ca italianca e mama.

-          Da…ce mai conteaza?

-          Pentru cineva care nu vrea sa moara pui prea multe intrebari. Cognome?

-          Esposito.

-          Foarte ironic. Nu crezi? – Am tacut,inca nu este clar cine va fi coada.

A venit comanda. Cafeaua mirosea minunat,dar pofta de mancare oricum se lasa asteptata. Desi nu am cinat…poate e din cauza mahmurelii?

-          Scrumiera. – a spus tare Masen…rahat,si i-au adus-o. – Acum taci. – Sper masa noastra veneau doi tipi. Un barbat in varsta si un baiat tinar.

In fata mea sa asezat un barbat,plinut,cu parul carunt si maxilarul greu. Purta un costum gri cu dungi albe…sacoul,in mod evident,nu se incheia,dezvaluindui burta imensa,acoperita de o camasa alba…iar butoanele aprope,aproape sa sara in parti. Din buzunarul de la piept trage cu ochiul cohetand o batista bordo din matase. Al naibii cunoscatori de bun gust. Al doilea barbat arta cu mult mai tanar decat primul, el sa asezat in fata lui Masen. Si parea atat de inocent… ochi albastri,par blond lung, incheieturi subtiri aproape feminine. Purta cel mai obisnuit costum negru si cravata-hering.

-          Buna dimineata,Edward. – Voacea barbatului in varsta era ragusita,probabil din cauza fumatului. Toti cei prezenti la masa au dat maina,eu parca nici nu eram aici. Oh,stati…Edward? Ei bine,acum inteleg de ce,a ales sa-l numesc Masen. Numele e prea invechit. Ceva de genul…Edward si Brunnhilde…Tristan impotriva lui Edward,mie frica pentru inima Isoldei…domn de vita nobila,cavalerul mesei rotunde Edward…am izbucnit in ras.

Cei din fata noastra s-au uitat uimiti la mine. Am zambit stangaci si m-am grabit sa-mi dau privirea in jos,pretinzand ca sunt foarte interesata de continutul cestei mele. Sir Edward o sa ma omoare. Barbatii si-au comandat citeva feluri de mancare fara sa se uite in meniu.

-          Edward,trebuia sa cureti din urma ta. Stii asta. – Edward sa lasat pe spatarul scaunului sau.

-          Imposibil.

-          M-ai pus intr-o situatie dificila. Tu stii mai bine decat altii ca in organizatie toti sunt egali in fata legii. Faptul ca tu esti fratele meu,nu iti permite sa incalci regulile. Fiecare dinter noi,inclusiv eu,respectam regulile. Curata dupa tine,daca nu ai putut sa-ti indeplinesti misiunea fara martori. – Vorbea numai cel in varsta,blondul nici nu incerca sa-si ascunda plictiseala,examina cu tristete tavanul.

-          Emmet,eu stiu regulile. Nu incalc nimic.

-          Cum adica,nu incalci?! Tu pui in pericol toata organizatia! Iata de ce,trebuie sa urmaresc cum iti indeplinesti munca,Edward. Nu pot conta pe tine! Trebuie sa-mi trimit oamenii sa te urmareasca,nu iti faci treba curat. – Emmet,parese,incepea sa se enerveze. M-am ghemuit in speteza scaunului,si am strans mai tare ceasca de cafea.

-          Noi omoram martorii. Dar nu ne atingem de femeile noastre,tu stii asta.

-          Si a cui este ea? Sunt convins ca nu am vazut-o mai inainte. Incerci sa ma pacalesti. Dar stii care sunt consecintele! M-am saturat de fundul tau.

-          Desigur,nu ai mai vazut-o inainte. E a mea. – Am inghetat. Jocul i-a o intorsatura neasteptata. Nu face el,prea mult pentru mine? Si ce va trebui sa-I ofer in schimb?

Emmet a oftat obosit:

-          Tu nu o cunostea-I pina seara trecuta,ai intrebat numele ei. – Observatorii au fost atat de aproape? Au auzit chiar si discutia noastra? La naiba.

-          Dragoste la prima vedere. – Edward,nu si-a intors privirea macar o data spre mine.

-          Te inteleg,al naibii de bine,unchiule…dar Alice nu e italianca. – Neasteptat a spus blondul. – Iar tata…

-          Jasper,taci din gura. De rahatul tau,ne vom ocupa mai tarziu.

-          Ea nu e rahat! – Jasper se uita socat la Emmet. Acest barbat robust,parese fost brunet e tatal lui? Baitul trbuie sa-I semene mamei. Da,buna familie. Prin urmare,Emmet e fratele mai mare a lui Edward,iar Jasper ii este nepot…

-          Stii ce vrau sa spun. Taci un minut! – A spus taticul. – Edward,la naiba,care dragoste la prima vedere? Idiot zvapaiat.

-          Stii regulile,Emmet,nu poti sa ucizi femea mea.

-          Ea nu e femea ta,Edward.

-          A mea. – El s-a intors brusc spre mine. – Ce spui,amore mio,a cui tu esti,uccello canoro? – Vocea lui era rece,maxilarul incordat.

-          A ta…re mio. – Un colt al buzelor sale a tremurat.

-          Si tu il iubesti? – Emmet m-a intrebat,prima data recunoscandumi prezenta…parese,a vazut ca e nevoit sa accepte sa participe la aceasta piesa eftina. O simpla intrebare ma blocat. Stiam ce trebuie sa raspund,dar maxilarele refuzau sa se miste…doar stie ca voi minti,daca voi spune “Da”. Iar eu am inteles ca nu trebuie sa-l minti pe Emmet…daca vrei sa traiesti.

-          Ma iubesti, Bella-Bellazza? – am intors capul spre Edward,apoi inapoi spere Emmet si iar spre Edward…draaaaaaaaaaaace.

-          Desigur,amata. Ti-am spus noaptea trecuta… - Edward a zambit ingaduitor.

-          Atunci sarutal. – zimbetul a disparut brusc de pe fata lui Masen. Ce ar trebui sa insemne asta? Si eu iar m-am transfrmat intr-o statuie de piatra,ne stiind,ce trebuie sa fac,la naiba. Suntem obligati sa ne sarutam? Sau putem sa spunem ca nu vrem sa facem asta in public? Nu am reusit sa-mi dezvolt gandul mai departe,pentru ca Edward m-a tras de gat cu putere,si si-a apasat buzele de ale mele…datul meu la sigur va fi albastru…am deschis ochii socata,inca facand-o pe statuia,dar mi-am revenit repede,am inchis ochii si am incercat sa ma relaxez. Edward nu misca buzele,doar lea presat peste ale mele,iar peste cateva clipe mi-a dat drumul.

-          Cit m-am saturat de fundurile voastre. Ducetiva naibii! – Emmet s-a ridicat,a aruncat servetelul chiar in farfurie,si s-a indreptat spre iesire. – Jasper!

Blondul s-a ridicat,i-a strins maina lui Edward:

-          Ma bucur pentru tine,unchiule. – Imposibil,el a crezut.

-          Multumesc… - Edward si-a ridicat sprancenele uiminduse.

Mi-am terminat cafeaua si cheesecake-ul… mama masii,nu inteleg ce se intampal. Ce va fi mai departe? Ne vom preface pina la batranete ca suntem doi hulubasi indragostiti? Sau Edward,va fi atat de amabil si-mi va da un ragaz de cateva zile,sau chiar saptamaini? Din nou nu stiu…

-          El doar nu a crezut.

-          Bineanteles ca nu.

-          Si ce va fi mai departe?

-          A crezut el,sau nu,el nu poate incalca regulile organizatiei. El e seful,dar si el trebuie sa se supuna.

-          Si ei vor veni sa…curete in timp ce tu nu esti prin apropiere?

-          Nu stiu.

-          Din nou temporar in viata. – El nu a spus nimic.

-          Ai terminat?

-          Da,Edward.

-          Eu pentru tine nu sunt Edward.

-          Cum doresti, La mia morte.

Ne-am urcat in masina,si eu ma gandeam la ceea,ca fratelui sau,Edward nu bagat arma in gura…macar ca el a vorbit cu mult mai murdar de cat mine. A cata ora m-am convis ca, viata e nedreapta.

Se pare ca a plouat – asfaltul pe tot parcursul drumului pana acasa era ud. Vant puternic si instabil. Priveam pe geam trecatotii,astazi Edward era ingandurat si conducea incet. Oamenii se grabeau sa-si faca treburile… si aproape nici unul dintre ei nu se gindeau la durata vietii lor. Desi,probabil,cineva din ei va muri inaintea mea,peste o ora sau cincisprezece minute…dar fericirea lor consta in aceea ca ei nu stiu cat de aprope s-a strecurat moartea.

Edward a parcat masina la capatul liniei,iar in frunte acum statea Sambata. Maine incepe week-endul…la naiba,trebuie sa recunosc ca e comod.

Nu ne-am spus nici un cuvant,el nu mai a aratat cu capul spre dormitor,eu doar m-am spus si m-am incuiat in camera. Mi-am scos blugii,am cazut pe pat,ascunzadu-mi capul sub patura aspra. In casa era teribil de liniste … si am adormit.

Ma trezeam la fiecare pas,dar ma impuneam sa adorm din nou. Pur si simplu nu stiam cu ce sa incarc acesta groaza de timp liber. Daca voi fi nevoita sa ma ascun in fiecare zi in aceasta camera – atunci,posibil,moarte nu e cea mai rea varianta pentru mine. Cand s-a intunecat complet,am aruncat plapuma de pe cap si m-am uitat in geam… pisica statea pe pervazul lat si josut. Oare cum a ajuns aici? Eu am inchis usa… Ea si-a intors privirea spre apa din golf si apoi s-a uitat iar la mine. Moartea ma privea in ochi. Am gemut si m-am rostogalit pe cealalta parte a patului,mai departe de dansa. Sa adorm din nou nu mai puteam,si am cedat.

Dupa usa era intuneric si liniste. Avem impresia ca am fost fiarta. Deci,m-am indreptat spre dus…oricum mai devreme sau mai tarziu o sa fiu nevoita sa ma folosesc de el? Pentru ce sa mai astept,si asa am putin timp. Nu stiam,eram singura in apartament sau Masen era pe undeva pe aprope… asa ca din prudenta m-am intors cu spatele spre usa din sticla. Din doua rele o aleg pe cea mai mica…bine,lasa sa-mi vada spatele si fundul,am sa pastrez pentru fantezia lui ceva mai substantial. Siroiele fierbinti imi lingeau pilea…incaperea s-a umplut imediat cu aburi. Imi spalam parul si ma gandeam oare ce fac oamenii dragi mie acum… Tata? Angela? Eric? Sue? Oare ma cauta? Sunt ingrijorati? Nu prea cred. Se intampla ca disparea pentru cateva saptamani…de multusor nu am mai facut acest lucru, oricum nu am castigat reputatia unei persoane cu obligatii permanente. Usuratica,temporara…am zambit. Cum e omul – asa e si viata,oare cum e viata – asa e si moartea? Amuzant.

Pielea mea s-a inrosit,ma simteam mai bine. Mi-am spalat lenjeria si am spanzurat-o pe suportul metalic petru prosoabe… jacheta si colantii au disparut. La sigur are o menajera sau ceva de genul acesta. Mmm… si ce ma fac acum? Sa ma duc in camera si sa ma imbrac in blugi fara lenjerie? Inca mai am maioul,pe el nu l-am spalat din prudenta. Ideea sa raman complet fara haine nu-mi suradea. Poate sa-l rog pe Edward…Edward si Brunnhilde. Am inceput sa rad,lipindu-mi fruntea de peretele inca cald.

Inainte ca sa ma intorc total,m-am uitat cu grija peste umar,pentru a verifica situatia. Si am inghetat. El statea dupa usa,rezemat cu spatele de peretile holului. Si din nou,pe el nu avea nimic,inafara de pantalonii negri de la pijama…Dumnezeule milostiv. Usa din sticla era transpirata,dar inca mai lasa posibiliteatea de a trage cu ochiul. Masen a observat ca eu il urmaresc,dar nu a reactionat. A continuat sa stea si sa priveasca. La naiba,nu aveam nici cea mai vaga idee,ii placea ceea ce vedea? Drace. M-am intors de la el,inca stand cu spatele la usa,am facut un pas inapoi,apoi doi in dreapta. Am luat prosobul mare alb si m-am infasurat in el. Nu mai aveam cu ce sa-mi sterg parul…acest prosob era unicul,iar din nou sa fiu total dezgolita nu vroiam. Mi-am stors parul direct pe podea,si tinandu-mi hainamea improvizata,m-am indreptat spre usa. El inca era acolo.

-          Nu esti doar ucigas,da si pervers dupa toate? – In hol era cu mult mai racoare de cat in baie,m-am cutremurat din cauza frigului. Aprope ca am reusit sa trec pe alaturi cind el m-a apucat de brat…si acest gest era infricosator.

-          Tu imi esti datore cu ceva. – Ochii lui sraluceau din nou. Si el era al naibii de frumos cind era periculos. Imi imaginam ce va urma…si o parte din mine se bucura,ca am facut dus la timp. Iar cealalta parte era ingrozita.

-          Nu ma simt obligata.

El nu mi-a raspuns…in tacere,tinandu-ma strans de brat,m-a condus … in locul,unde dormeam. El a trebuit sa paseasca peste blugii care i-am aruncat pe podea. Maina lui ma aruncat brusc pe pat,asezandu-ma pe marginea lui. Genunchii mei si picioarele lui aprope se atingeau.

-          Nu complica lucrurile si mai mult,amore.

Am apucat de marginea prosopului si l-am strans mai aprope de piept. Iar el si-a lasat un pic pantalonii in jos,eliberandu-si excitaia… Inima a inceput sa bata repede- repede,poate chiar,m-am inrosit. Drace. Incercam sa-mi tin respiratia,ca cea mai sensibila partea din el,sa nu-mi simta frica. Masculinitatea lui era impunatoare si frumoasa,cu venele umflate. Si aveam impresia ca priveste direct spre buzele mele… o,Doamne! Nu ma miscam.

Masen,si-a dat maina in spate,si din elasticul pantalonilor a scos arma. El nu l-a indreptat spre mine,si-a lasat maina sa cada langa corp. Asta era un avertisment. Nu ma miscam.

-          E vreo problema? – A interebat el relaxat.

Daca noi eram in alta situatie…daca tot era un pic altfel…nu m-as fi gandit de doua ori,inainte ca sa-mi strang buzele in jurul lui. Dar de fapt…una din tevele sale,deja mi-a patruns in gura impotriva vointei mele. Iar asta e si mai rau,si mai umilitor. In plus,nu stiam,pentru ce trebuie sa ma rasplatesc. Ma pot impusca peste o ora dupa asta sau maine. Merita oare? Nu,nu cred.

El a ridicat maina,iar teava mi-a ridicat barbia…simteam mirosul. Era foarte aproape… doi- trei centimetri…o miscare gresita,si caput imi va atinge buzele. Mi-am ridicat privirea catre Masen.

-          Roaga-ma. Si poate,am sa accept. – Pe obrajii lui,a inceput sa se miste ubra genelor.

-          Amore,nu ma fa sa patez cearsafurile.

Eu nu m-am miscat. Eu am facut tot ce imi spunea pina acum…dar,asta nu.

El a luat arma de sub barba si a lipit teava de tampla.

Ei bine,jocul e terminat?

__________________________________________________________________

Cognome - nume de famile.

Esposito - Libera,acest nume de famile in Italia li se dadea copiilor orfani.

Amore mio - Dragostea mea

Uccello canoro - pasare cantatoare

Re mio - regele meu

Bella- bellazza - Bella-Frumoasa

Amata - iubitule

La mia morte - Moartea mea

__________________________________________________________________

Buna dragilor,iata ca a venit si capitolul doi,sper sa va placa,astept parerile voastre

Va pupic

Danny