Capitolul 3. Periculos

El nu ma privea in ochi,ci la peretele din spatele meu. Penisul lui inca era excitat,si privea fara sinchiseala la buzele mele. Oare,Domnul Masen imi dadea voie sa ma razgandesc? Sau el doar decidea? Tampla de sub teava,pulsa fara ragaz. Un minut in urma puteam sa il sug fara sa-mi pierd demnitatea – sa-l fac sa creda ca asa am vrut eu. Dar acum…acum,fara sa ma injosesc,nu voi putea sa-mi pastrez viata. Insa. Cat de eftina este viata in ziua de azi – doar cateva minute de sex oral.

Viata mea de mult aluneca la vale…suicidul lui Jake,incare ma invinuia,tatal sau cu inima franta…tuturor le placea sa gandeasca,ca cauza e in dragostea neimpartasita – in ceea ca l-am refuzat. Si nimanui nui pasa,ca multa vreme dupa,am purtat cu mandrie inelul de logodna. Oamenilor le este mai usor sa creada intr-o moarte disperata din cauza unei iubiri dureroase,decat in ceea ca,tipul era obsedat de sport si a facut un pas ne cugetat. Ei credeau minciuna,nu adevarul,iar eu eram aratata cu degetul. Iar eu nu ma impotriveam,nu incercam sa ma debarasez de dispretul celor din jur…doar de morti ori vorbesti de bine,ori nu vorbesti deloc,nu?

Peste cateva luni ne-a parait mama…nu-mi place sa imi amintesc despre asta,cred ca motivul e,ca pur si simplu nu ne-a iubit. Da,nu nea iubit. Cind poti sa te mai uiti adevarului in fata,daca nu inainte de moarte? Tata era cu 15 ani mai mare decat mama. Iar ea socotea ca dragostea ei interzisa este o aventura – asa era Renee. Dar anii treceau … si casnicia a plictisit-o. si cu timpul si sotul care imbatranea. Posibil ca prejudecatile omenesti au un oarecare sens – poate ca,nu degaeba se uita lumea chioras la perechile care au o diferenta mare de varsta.

Moartea lui Jake,plecarea mamei…aveam doar 18,si ma simteam teribil de confuza. Si procesiunea fara sfarsit,unde nu m-as duce,in jurul meu erau barfe despre familia noastra distrusa. In micutul Forks noutati erau cam putine,iar oamenilor mereu le trebuie sa vorbeasca despre ceva – nu i-am invinuit niciodata. Eu tot as fi discutat asa ceva,daca nu eram personajul principal in aceste istorii. Tatal meu s-a pensiona si s-a inchis in sine. Trebuia sa schimb ceva – pentru a ne salva. Si eu pe ultimii bani,l-am impus sa venim in New York…in orasul,in care nimanui nu ii este interesant trecutul tau. In orasul in care s-au spart milioane de vise…in orasul,in care viata ta distrusa nu intereseaza pe nimeni. In orasul imens,unde tu vei fi prea mic,ca sa mai insemni ceva.

Da,cu siguranta,viata mea de mult zbura in prapastie.

El inca hipnotiza peretele,si intr-o clipa in ochii lui a fulgerat o determinare dura. Stiam ce inseamna,si m-am pregatit.

Ori nu am avut destul timp ca sa aflu ce e viata – si prin urmare,nu imi era frica de moarte.

Ori o cunosteam prea bine – si de aceea nu imi era frica sa mor.

Cine stie?

Ucigasul meu a indepartat arma si cu aceasi maina si-a ascuns penisul. S-a asezat langa mine pe pat,si-a sprijinit coatele de genunchi si si-a ascuns fata in palme. Executia se amaina? Din nou? Dar maina dreapta inca strangea manerul – sa apesi pe tragaci e destul de o clipa…

-          Langa lift sta o geanta. In ea sunt bani,un telefon cu o noua cartela-SIM si numele tau nou. Fugi la aeroport…undeva in Europa. Cu rudele tale nu lua legatura urmatorii cinci ani – o sa te gaseaca. Gata. Pleaca. – El vorbea obosit si indiferent…sensul cuvitelor sale a fost asimilat foarte greu de creer. – Pleaca odata. – a repetat Edward mai tare,dar fara agresie. – Codul liftului: 331906. – Eu m-am ridicat,mi-am luat jeansii de pe podea si am iesit.

In cap mi se rotea doar o intrebare “ De ce?”. Am fost mereu: buna sau rea,dar la sigur nu naiva. Rezemanduma de perete,mi tras pe picioarele inca umede blugii,si acum lipsa lenjerii nu ma deranja de loc. Maioul imi ramasese in baie,dar ca sa ajung in ea,trebuie sa trec prin hol,prin fata drmitorului,unde a ramas Masen. Rahat,nu aveam de gand,sa-i trec prin fata ochilot,putea sa se razgandeasca. Nu,nu,nu trebuie sa fac piciare,cat ele ma mai poarta. Daca este necesar – sunt deacord la topless. Am aruncat prosobul pe podea,si desculta am luat-o la fuga spre salon…acolo,pe scaun linga peretele de langa lift,era o geanta femeiasca din material dur care se purta peste umar,fabulos de prudent peste spatarul scaunului era asezata jacheta mea,iar sub scaun cei mai obisnuiti balerini negri…oare a folosit cuvantul “Fugi” la propriu? Imbracam jaceta si balerinii concomitent,am luat geanta sub brat,in paralel incheindu-mi nasturii la jacheta,si am lovit butonul liftului. Usile s-au dat in parti momentan. Surprinzator,dar,cu inima supraincarcata,cu parul ud,si cu un haos deplin in cap,cu toate astea inca mai tineam minte codul. Liftul a alunecat in jos,inceracm sa fac macar ceva cu parul – cred ca femeile normale nu umbla noaptea cu parul ud,iar eu nu am pentru ce sa atrag atentie in plus.

In parcare era frig,simteam,cum de la ingrijorare imi ampar citeva picaturi de transpiratie pe frunte si palme,care sau evaporat imediat. Fugaem catre iesire,lipind geanta de mine cu putere si nu stiu din ce cauza priveam in urma. Asta nu putea fi o gluma rea…sau putea? Nu,nu cred ca acest om,putea sa-mi faca o farsa atat de necrutatoare. Dar pe de alta parte,el mi-a bagat arma in gura,m-a impunea prin amenintari sa-l servesc… Cum am putut sa am incredere in el? Absurd,dar m-am increzut. Apropiinduma de fereastra paznicului,am micsorat pasul,trecand incet pe langa el. Vroaiam foarte mult sa ma intorc si sa vad reactiia paznicului,dar asta nu parea o idee buna,si prima data in viata mea am decis sa procedez cugetat.

Pe starda era intuneric,pe partea cealalta a drumului in departare ardea un felinar – m-am indrepatat spre el. Zona aceata,arata cam…abandonata. Poate ca,cladirea inca nu era pe deplin lociuta,de aceea imprejurimile nu sunt amenajate. Peste tot – liniste,intuneric si asfalt umed. Unde,la naiba,pot prinde un taxi? Incercam sa restabilesc in memorie drumul spre restaurant,dar nu eram sigura,ca am ales calea corecta. Rahat! Am o singura sansa,nu o pot pierde.

Ocoleam o cladire din caramida cu doua etaje,un depozit,cand am vazut farurile unui SUV care se apropiau. “Pericol! Pericol! Pericol!” – tipa intuitia rupandu-si glasul. Am intors dupa colt si m-am lipit cu spatele de perete,contopinduma cu el in intuneric,caramida aspra a lasat urme pe jacheta mea. Am tresarit. Undeva foarte aproape,am auzit foarte bine,sunetul caracteristic,al anvelopelor care franeaza brusc pe asfaltul umed,SUV-ul a incetinit…iar dupa o clipa in genere s-a oprit. Era o liniste mortala,mi-am astupat gura cu maina libera. A trecut un timp dupa care dezordonat s-au trantit usile masinii,am luat maina de la gura,si am expirat usurata – sunetul pasilor se indrepta in partea opusa de mine. Cu atentie,am scos capul de dupa colt,examinand spatele necunoscutilor…si in timp ce creerul meu procesa informatia primita,mi-a s-au marit pupilele. Doi barbati,unul mare cu parul scurt,sacoul lui se desfacea intalnindu-se cu vantul,al doilea subtire si inalt,si chiar si la lumina slaba se putea observa ca parului era blond.

Ce sa fac? Ce sa fac,ce sa fac,ce sa fac…

Ei nu se indreptau spre parcare,ci la intrarea principala. Poate,ei traiesc acolo…dar atunci,de ce au lasat masina pe strada,langa trotuar? Daca au venit la Masen – incurand imi vor observa disparitia. Drace,dar Masen nu e cretin? Avea sa ma lase sa plec,daca stia ca situatia e subreda? Pe de alta parte,ei puteau sa nu-l anunte de venirea lor. Poate,asta e un test?! La dracu,si noi nu-l vom trece. El a spus sa fug la aeroport… Ar trebui sa urmez instructiunile,luand in consideratie noile circumstante? Ar putea sa le spuna,ca dorm deja. La naiba,ei pot sa ceara dovezi,si daca el va incepe sa se impotriveasca – va provoca suspiciuni. M-am gemuit,incercand sa ma adun. Ce sa fac acum cu banii,cu noua cartela-SIM si numele fals? Stop. Stop,stop,stop…

Am deschis geanta si am inceput sa scotocesc cu nervozitate,pana nu am dat de telefon. Era un Blackberry negru,exact ca al meu,dar era nou – chiar avea si lolie protectoare pe ecran. Ma rugam in gand ca el sa nu ma dezamagiasca… Te rog,Doamne,nu am sa te mai rog nimic niciodata! Dupa ce l-am deblocat,am deschis lista de contacte si aprope am izbucnit in plans – pe ecran a aparut un singur nume:

Domnul,pentru cazuri extreme,Masen.

Patru beep-uri lungi – aproape ca am avut atac de cord.

-          Ai disperut 10 minute in urma,si deja ai dat peste un caz extrem? De ce nu sunt mirat…

-          Edward,Emmet si fiul sau sunt aici,ei au lasat masina chiar in strada si au intrat prin fata. Ce sa fac? Spune-mi ca tu ai stiut despre venirea lor! – In raspuns,doar tacere. – Edward! – m-am uitat la ecran,ca sa verific daca nu s-a intrerupt conexiunea.

-          Trebuie sa te intorci,acum.

-          Ce? Nu!

-          Ei au legaturi peste tot. Nu vei putea trece la aeroport.

-          Dar eu am un nume nou. – Incercam sa-l conving,speram ca,el se inseala.   

-          Dar,nu si un chip nou. Te vor gasi…si cind vor gasi actele false,va fi clar ca buna ziua,cine te-a ajutat. Asta e tradare,ma vor ucide. – Vocea lui era clara si calma.  

-          Iti dai seama,ca acet argument nu ma poate opri?

-          Am uitat sa precizez,ca pe tine oricum te vor ucide prima.

-          Ce se va intampla daca voi zbura nu din New York?

-          Nu vei putea parasi America neobservata. Credeam ca vei avea un ragaz de o zi…ei trebuiau sa apara nu mai maine seara,eu aveam sa le spun ca tu nu mai ce ai fugit. In Europa nu puteau sa te gaseasca. Dar acum trebuie sa te intorci. Eu am sa le spun ca esti la o prietene si trebuie sa apari in cateva minute. Daca nu te intorci – ei ne vor ucide astazi. – El a inchis.

Nu stiam,ce sa fac. Dar un singur lucru il stiam sigur – am mintit spunand ca nu-mi pasa de moartea lui. El risca din cauza mea…de fapt,el si-a pus viata in pericol? Ii stiam numele de familie,puteam sa merg la politie. Dar el s-a increzut in mine,fara nici un motiv. La fel,cum si eu in dansul. Chiar si acum eu nu aveam de gand sa fug la politie…din motiv,fiind ca nu eram increzuta,ca ei ma pot salva…si din motiv,ca nu vroiam sa-I fac lui rau. El nu parea sa fie o persoana rea. Un om rau,nu se mai dadacea cu mine,incercand sa ma salveze,nu?

Daca nu ma intorc,in mod evident,amandoi v-om fi omorati. Daca ma intorc,probabil,ma vor ucide doar pe mine. Din doua rele alegi-o pe cea mai mica…

Ce mi-ar fi sfatuit tata? In astfel de cazuri,el are experienta. Desigur,ca in primul rand,el mi-ar fi spus sa ma duc la politie – dar,aceata este complet si complet exclus. Daca acesti oameni pot sa ia legatuara cu aeroportul,si sa nu ma lase sa ies din tara,ce le poate face lor politia? Oh,nu stiu,ce ar face tata in asa situatie…dar sunt convinsa,sa ma intorc la oamenii ceea – este ultima varianta posibila.

Cea mai,cea mai ultima.

Deci,au trecut sapte minute,iar eu inca nu m-am miscat din loc.

Oare,Masen ma putea mintii? Chiar au atata putere,ca sa nu ma lasa sa parasesc tara? Nu numai din aeroportul din New York,dar si din orce alt aeroport din SUA? Poate ca ma minte,ca sa-si salveze pielea. Dar poate ca si nu. Drace,acesta e un tupic. Un cerc inchis. Am trecut cu degetele peste fata si am scuturat capul,parul aprope s-a uscat.

De la momentul apelului au trecut doisprezece minute.

m-am indreptat spre parcare,in timp ce picioarele imi tremurau. De fapt,sa ma intorc acolo,unde va fi el,imi parea cu mult mai sigur,decat sa calatoresc in singuratate,ascunzanduma de banditi si cu ate false. Mama masii,pentru nimic in lume,nu am sa cred ca am pacatuit atat de mult in viata asta,ca sa merit toate rahaturile astea. Pur si simplu refuz sa cred. E imposibil.

Trecand pe langa bariera,am batut in ferestruica paznicului.

-          Cu va pot ajuta,doamna? – Mormai el sub nas.

-          Imi cer scuze,dar…Dumneavoastra fumati?

Barbatul mi-a zambit,si si-a strecurat maina prin geam. el mi-a intins in tacere o cutie de Malboro,si eu a luat o tigara. Tinand-o intre buze,am vrut sa caut in geanta o bricheta,dar pe urma mi-am dat seama,ca nu are ce cauta acolo…barbatul a itins bricheta si mi-a propus si foc.

-          Multumesc… - Eu am inspirat adanc fumul si am mers mai departe.  

De fapt,inaca nu e tarziu,sa o iau la sanatoasa…probabil. Mergeam incet pe langa randul de automobile luxoase,cu zilele saptamanii in loc de numere…el e asa ciudat. Si inca nu e tarziu sa incerc sa fug de la el… Cine nu risca,nu castiga. Dar aici vine intrebarea: ce poate fi considerat un risc? Evadarea de la un criminal sau intoarcerea la el?

Privin in jur,am aruncat chistocul pe betonul lustruit si m-am dus spre lift. Formand codul de acces,eu ma rugam,sa nu fie corect,sa-l uit si sa nu mi-l amintesc. Dar,desigur totul a mers fara probleme…pur si sipmlu in viata mea totul e cu susul in jos: atunci cind nu am nevoi – pofti luati din plin,iar cand imi trebuie cu adevarat – mi se inchid toate usile in fata.

Mi-am trecut limba peste buze,si usile liftului sau deschis. Emmet cu feciorasul sau,erau asezati pe canapea,cu spatele inspre la mine…dar Edward statea in fotoliu,in fata lor si vizavi de lift. Pot jura,ochii lui sclipira usurati. A sclipit si a disparut,facandui loc indiferentei de otel zilnice. Am iesit din lift,si am aruncat geanta pe scaun,usile s-au inchis in spatele meu,taind caile de evadare.

-          Amore mio,ma-i lasat sa-mi fac griji. – Vocea lui era absolut serioasa.

-          Doar tu singur mai lasat sa ma duc…sa ma distrez un pic,monello. – El isi tuguie buzele si nu a spus nimic. – Buna seara,domnilor.

Am trecut pe langa canapea si m-am dus in spatele fotoliului,mi-am lasat mainile pe umerii ticalosului,corpul sau instantaneu s-a tensionat. Dupa o clipa de gandire,m-am apropiat aprope-aproape si din rauatete,i-am depus un mic sarut pe tampla. Serios,am crezut ca se va da la o parte,si ma va lovi,tipand ca un nebun – sau tot ce am spus mai sus dar in alta ordine. L-am batut peste umar familiar,pentru ce,probabil,s-ar putea sa o incasez mai tarziu. Si le-am zambit orbitor celor doi barbati,care stateau vizavi. Daca sa mor – sa mor cu muzica.

-          Buna seara. – A spus cu raceala Emmet,Jasper doar dadu din cap.

-          Poate vreti,ceai sau cafea…oh,whisky? Edward,nu le-ai propus nimic oaspetilor? E nepoliticos. – Gazdai nepoliticose ii scartiisera dintii.

-          Whiskey,te rog. – Jasper a parasit pentru cateva momente incaperea.

-          Eu tot nu as refuza, - Emmet chiar s-a straduit sa schiteze un zambet,drept ca,grimasa I sa primit mai mult cu un ranjet,dar am apreciat efosrtul.

-          Desigur,si tu,amato,vrei ceva?

-          Whiskey,tesoro,whiskey… - in cuvantul “tesoro” a lungit deliberat litera “s”.

Am luat mainile de pe umerii lui si m-am dus la bucatarie. Drace,unde e aici intrerupatorul? Din frigider au disparut cioburile… am luat o sticla de Jack Daniel’s si am scos gheata din congelator. La a treia incercare am reusit sa gasesc paharele potrivite. Am lucrat chelnerita – desigur,sitiam,cum trebuie servite bauturile la cel mai inalt nivel. Desi,cu whiskey-ul curat nu prea poti experimenta. Apucand abil cele trei pahare,m-am indreptat in salon ca sa impart bauturile. N-o sa va vina sa credeti,m-au si multumit. Cu toate astea,nu se grabeau sa guste…Dumnezeule,li-e frica,ca pot sa-i otravesc? Ce absurditate. In posesia mea nu aveam otrava. Si nu mai dupa ce Edward a luat o inghititura,ei au riscat sa-si imoaie buzele. Abia daca puteam sa-mi retin rasul.

-          Deci,iintre tine si fratele meu totul e-n regula. Adica,nu ai de gand sa fugi la politie? Sa folosesti informatia acumulata impotriva noastra? – Vocea lui Emmet era ragusita,parea ca din clipa in clipa va incepe sa tuseasca.

-          Am avut o sansa,astazi,dar nu am facut-o.

-          Bine,pentru ca asta te va costa viata. Fratele meu foarte bine se descurca in oameni,dar nu intelege nimic in femei.

-          Destul. – Cu presiune a spus Edward,cu putere punand paharul pe suportul pentru brat al fotoliului. Eu instinctiv mi-am lasat mainile pe umerii lui.

-          Edward,trebuia mai inati sa te asiguri,inainte sa o lasi sa plece fara supraveghere. Iar incalci regulile. – Emmet,se uita pe deasupra paharului,intimp ce a facut o inghititura din bautura sa.      

-          Eu m-am asigurat.

-          Jasper,esti martor. Eu primesc juramantul tau,Edward.

La naiba,ce se intampla aici? Asta nu mai e o banda de criminali,e un adevarat cult.

-          Trebuie sa plecam,e tarziu deja. Ado la petrecerea de maine. – Ei s-au indreptat spre aripa stanga a aprtamentului,in partea opusa holului si a bucatariei…inca nu am avut ocazia vad acea parte.

-          Unde au plecat? – Am luat incet mainile de pe umerii lui.

-          Spre iesire,am deblocat temporar usa catre liftul public. Codul il stiu doar eu…acum si tu.

-          On. Ei bine,multumesc petru increderea acordata.

-          Pur si simplu,nu m-am gandit ca am sa te mai revad vriodata. Codul il voi schimba maine.

-          Ca tot tipul esti incredibil de dulce. Ce eveniment? Nu am nimic de imbracat. – El mi-a zambit.

-          Petrecerea anuala… un eveniment de carutate,sau ceva de genul acesta. Nu sunt sigur ce tema au ales anul acesta. Cancer,poate diabet…sau SIDA.

-          Wow…sunteti implicati in acte de caritate… - M-am asezat pe canapea.

-          Da,suntem implicati in caritate. – S-a oprit,dupa care a adaugat: - Te-ai intors. – Si ce trebuia sa raspund? Evident,m-am intors.

-          Tu deja te pregateai sa mori?

-          Daca sa fiu sincer,nu am exclus aceasta posibilitate.

-          Singura nu stiu,de ce m-am intors. – Am ridicat din umeri,neputincioasa. – Ce urmeaza? Cand am sa pot sa fac picioare?

-          Vom castiga un pic de incredere lui Emmet. Astazi,cand nu erai acasa,el era surprinzator de calm,chiar fericit. Posibil,ca el a anuntat deja aeroprturile din tara. Am nevoie de timp,ca sa inteleg care-i situatia si sa nu ma dau de gol,in timpul acesta.

-          De ce faci asta pentru mine? – L-am privit drep in ochi.

-          Doar,ti-am spus,suntem angajati in caritate.

-          Nu esti prea convingator…ei bine,vei obtine pentru mine o rochie? Sau ce trebuie sa imbrac acolo? Si o trusa cu cosmetice. Nu ca imi pasa. Doar nu vreau sa ies tare in evidenta din multime.

-          Despre tine vor barfi,acum ca Emmet a vrut sa vin cu tine,in calitate de…iubita. – El a golit dintr-o inghititura continutul paharului si nici nu s-a strambat,ochii lui erau cetosi indreptati undeva in regiunea picioarelor mele.

-          Ei bine,cu barfele n-am cum sa ma obisnuiesc. – si eu tot m-a uitam la picioarele lui.

Am tacut o lunga perioada de timp…capul meu era gol si imi zumzaia in urechi.

El se incrunta…si asta ma speria. Edward se comporta calm si rece,in timp cand noi ne aflam in fundul fundului…mi-e frica sa-mi imaginez,ce ar putea sa-l faca sa se incrunte.

-          Ai garantat pentru mine…ce inseamna asta?

-          Asta e serios. Asta inseamna ca voi fi pedepsit pentru greselile tale.

-          Pedepsit?

-          Omorat.

-          Doar stii,ca nu voi merge la politie. Chiar daca as fugi,nu as merge la politie.

-          Nu te juca pe la spatele meu. Fara ajutorul meu departe nu ai sa fugi.

-          Am sa ma gandesc. – El a zambit trist. – Tu,chiar poti fi ucis? Adica,el e fratele tau…

-          Intredevar ma vor ucide. Mai tarziu am sa-ti dau sa citesti Omerta.

-          Dumnezeul. E doar un fel de secta…

El a inceput sa rada,si s-a apropiat de geamul vitraliat,intorcanduse cu spatele la mine.

-          Aceasta nu e o secta,Isabella. Aceasta e Mafie. La Cosa Nostra.

Chiar acum,nu imi gandea capul prea bine,ca sa fac concluziile corecte. Mafie? Dumnezeu cu voi,sa fie mafie. Ce-mi pasa.

Mai tarziu el si-a scos arma de dupa centura,a scos magazinul din ea si gloantele s-au imprastiat zgomotos pe podeaua din lemn…apoi a intrs magazinul la loc. Masen s-a intors,a tinti la mine in piept…si a tras usurel de trei ori in gol.

-          Nu trebuie sa ma saruti. O voi face singur,daca va fi nevoie. Nu e nevoie sa ma atingi,eu singur voi face asta,daca va fi nevoie. Nu e nevoie sa fii obraznica si prea familiara – niciodata. – A lasat arma in jos si a iesit din camera.

________________________________________________________________

   Amore mio-dragostea mea

   Amato-iubitule

   Tesoro-comoara,iubita

   Monello-neastamparat,rautacios,obraznic

   Omerta-codul de onoare,tacere al mafiei 

________________________________________________________________

      Buna dragilor,stiu ca sunteti uimi-ti nici mie nu-mi vine a crede ca am postat atat de repede,dar tinand cont de frigul de afara,nu e ceva imposibil,imi cer scuze pentru unele litere mancate,dar nu mai am putere sa le observ la ora asta,astept comentariile voastre,va pupic!

Danny